Primavara anului 1944... Romania se afla in plin razboi. Productia de armament era vitala, si pentru ca I.A.R Brasov, locul in care se fabricau avioanele romanesti I.A.R devenise o zona vizata de bombardamentele aeriene, s-a luat decizia de mutare a sectiilor de productie. La scurt timp, bombardamentul puternic din 1 mai 1944 abatut asupra Brasovului, duce la urgentarea actiunilor de stramutare a fabricii, astfel ca dupa trei saptamani un prim grup de 19 specialisti, impreuna cu o parte din utilaje pornesc spre Campulung Muscel, zona mai putin vizata de urgiile razboiului.
Destinatia: atelierele unei foste fabrici de hartie ce daduse faliment si servea ca un simplu depozit de busteni si scanduri.

22 mai 1944 – pornesc primele utilaje; incepe sa se produca elicea avionului I.A.R., precum si accesorii din componenta acestuia.

1945 – se trece la productia de pace; utilajele raman pe loc dar majoritatea brasovenilor s-au intors acasa. Colectivul ramas numara acum, 1 inginer mecanic, 7 tehnicieni si aproape 400 de muncitori. Productia se reorienteaza spre lacate, broaste pentru usi, masini de gatit, pompe de stropit, etc., mai mult comenzi ocazionale.

11 iunie 1946 mica fabrica devine Intreprinderea Metalurgica de Stat Campulung.

1949 – productia se reorienteaza spre fabricarea de masini specifice industriei textile. Ca urmare a cresterii gradului de
complexitate a produselor finite, in acelasi an se iaugureaza Grupul Scolar al Intreprinderii pentru a-si califica oamenii de care avea nevoie, inclusiv pe cei care erau angajati in acel moment.
Acelasi an 1949 – se ia o decizie care avea sa-i dezamageasca pe cei de la I.M.S. Intreaga productie este transferata la Cluj, impreuna cu o parte din specialisti, ce aveau sa puna bazele intreprinderii de masini si utilaje textile din oras.

1951 – numarul de angajati era de doar 560, din care doar 78 de tehnicieni si maistrii, si numai 3 ingineri.

Toamna anului 1952. Probabil ca o compensatie pentru pierderea suferita, li s-a oferit o noua sansa de afirmare, si anume, producerea primei motociclete romanesti.
Pana la sfarsitul lunii aprilie 1953, cu mari eforturi si intr-un timp foarte scurt, cele 10 motociclete necesare omologarii erau gata. Se numeau I.M.S.-53, aveau motor in 2 cilindrii, 350cm³ si transmisie cu lant.

Toamna anului 1953. Entuziasmul noilor producatori de motociclete este pus din nou la mare incercare. Se sisteaza productia, spre dezamagirea celor ce si-au pus tot sufletul in aceasta operatiune.